Rasaritul de Craciun in Vama Veche

Ma pot pronunța cu cel mai frumos cadou de Crăciun. O să îl împart cu voi, drept urmare mai jos sunt fotografii și videoclipuri. Un Crăciun Fericit tuturor alături de cei dragi și să ne revedem sănătoși în 2015!

Vama de Decembrie [2014]

Îți prezint iarna din Vamă chiar dacă vremea de afară seamănă mai mult cu primăvara.

Sunt locuri în care o să te regăsești, sunt locuri în care probabil ai trăit momente minunate pe care nu le vei uita niciodată sau, sunt locuri pe care nu le știi.

Vama va fi mereu acolo, pentru tine, pentru ea, pentru el, pentru toți chiar dacă unele chestii se schimbă, așa cum este și povestea barului ”La Pirați”, pe care noi o putem schimba!

"Some things will never change”

Optimiștii tresar când aud această expresie. Pesimiștii se gândesc imediat la moarte și-și spun că totul se schimbă, că totul moare până la urmă. Frumusețea, libertatea, iubirea și toate lucrurile care ne fac să simțim că trăim, par sa fie finite. 

Some things will never change stă scris pe o masa din Vama Veche. Citești și ți se pune un nod în gât, știi bine că oamenii frumoși pe care îi vedeai pe vremuri acolo s-au schimbat, că muzica s-a schimbat, că Jim Morrison ăi Janis Joplin au mai murit o dată acolo și au fost înlocuiți cu nonvalori cărora te rușinezi și să le pronunți numele. Ți-e ciudă că satul ăla pe care îl iubești și în care te simțeai cu adevarat liber și înconjurat de ai tai, a fost vândut bucată cu bucată, invadat de plastic și mâzgâlit cu roz. Te uiți în jur încercând să regăsești oamenii pe care îi cunoști din vedere, oamenii frumoși pe care îi revedeai vară de vară acolo și nu întâlnești decât oameni morți, corpuri umblătoare care încearcă să mimeze bucuria de a fi vamaiot. Grăbesti pasul, ignori kitsch-ul din jurul tău, îți spui în gând că oamenii urâți se vor plictisi și vor pleca, te faci că nu auzi mizeriile care răsună din difuzoare ăi ajungi…LA PIRAȚI. 

Uneori mă gândesc că toată Vama aia Veche s-a comprimat și s-a ascuns în locul acela magic cărora unii îi spun bar. Mie mi-e greu să-i spun bar, pentru că barurile nu au suflet. Barurile nu au viața lor proprie, destin, nu au sentimente și nu au vise. Așa că o să-i spun în continuare “loc magic”. Locul unde credem noi că s-a ascuns Vama aia Veche care nu vrea să moară. Locul în care ne simțim ca acasă, locul în care suntem cu toții frați și surori, locul în care nu ești obligat să porți măști. Locul în care nu doar se beau beri multe și se asculta rock, ci locul în care încă se simte ăi se trăiește VAMA. Sau, îi putem spune fără teamă și “ULTIMA REDUTĂ”.

Numai că locul acela pe care vamaioții autentici îl iubesc atât de mult urmează să fie asasinat. Banul a învins și aici, manelismul și grotescul pare că o să câștige și bătălia asta, bătălia finală cu spiritul satului cu nume de frontieră. Locul în care s-au trăit și mai ales s-au simțit atâtea, a fost și el vândut. Pare ireal faptul că amintirile, simțirile și istoriile pot fi ambalate și vândute pur și simplu, ca o marfă, dar asta s-a întâmplat. Nedreptățile se întâmplă pur și simplu și am fost “dresați” să le acceptăm, să mergem mai departe, să ne adaptăm sau să le ignorăm. 

Optimiștii, visătorii sau luptătorii nu aplică formula de mai sus. Ei sunt oamenii pentru care expresia “Some things will never change” înseamnă mai mult decât o înșiruire de cuvinte. Ei sunt oamenii care se încăpățânează să salveze ce mai este de salvat și să lupte până la capăt, indiferent care le-ar fi cauza pentru care luptă. 

Viața locului “La Pirați” are un preț. 15 000 de Euro ar costa investiția într-o nouă locație (chirie, amenajări, sonorizare samd). Dacă o să găsim 5000 de optimiști dispuși să doneze 3 Euro, adică echivalentului unui singur pachet de tigări, povestea o să continue și la anul. Dacă nu o să-i găsim, locul magic La Pirați din Vama Veche o să devină pentru mulți dintre noi doar o amintire frumoasă. O amintire ucisă de sistem, de manelism dar și de nepăsarea noastră. 

Cei care v-ați petrecut weekend-urile sau verile prin “locul magic” știți bine că “La Pirați” nu a fost niciodată o afacere. Că banul n-a guvernat niciodată locul, că altele au fost motivele pentru susținerea și existenta acestui loc. Doar că acum lipsa banului amenință chiar viața acestui loc. Și da, noi credem că acest loc are viața lui proprie, destinul lui, sufletul lui. Iar dacă îl vom lăsa să moara, NIMIC NU VA MAI FI LA FEL. 

Facem un apel către voi, să răspândiți vestea, să ne ajutați să-i găsim pe cei 5000 de optimiști care ar dona câte 3 Euro pentru a închiria o noua locație pe care s-o însuflețim, evitând astfel capitularea în fața meltenismului covârșitor și a “prosperității” Vămii, în care n-am mai avea de ce să călcăm vreodată. 

Pentru donații:

RO61INGB0000999900675030 - EUR

RO45INGB0000999900675027 - RON

Cod swift: INGBROBU

Titular: Violeta Mincu

deschise la banca ING Romania

Paypal violeta.mincu@outlook.com 

Dacă suma totală nu se va strânge, ne luăm rămas bun definitiv, donațiile vor fi returnate în conturile din care au venit (sau, în funcție de cum hotărâți voi, pot fi donate către o cauză umanitară) și vom trăi în continuare cu amintirea unui loc pe care l-am iubit. Dar măcar vom avea sentimentul că am încercat tot ce era de încercat, chiar și această acțiune care poate fi catalogată de unii drept “cerșeala” pe internet. 

Din păcate, s-a ajuns în situația în care nu mai avem alte soluții, în care nu mai există variante, în care singurul lucru pe care îl mai putem face este să vă informăm care este realitatea și să vă invităm să fiți aproape de noi .

Mulțumim! 

Together we stand, divided we fall !

- text copiat de pe facebook. Linkul către eveniment îl găsiți AICI.

Unde ne vedem?

Ne vedem Joi 04.12.2014 în Silver Church @ Urma - Mai multe detalii AICI !!

Miercuri, 10.12.2014, aceiași locație @ Coma, Vița de Vie, Goodbye to Gravity & Days of Confusion.

Mai multe detalii despre eveniment AICI

Vineri, 12.12.2014 Lansare carte ”Nopți de Vamă” de Dan Niță @ Club A, ora 19.00

Vineri. 19.12.2014, Metal Underground Merch Fest @ Fabrica

Mai multe detalii despre eveniment AICI !!

Unde am mai fost?

Sâmbătă, 29.11.2014, Implant pentru Refuz, Axial Lead & Grey Matters @ Fabrica

Detalii despre eveniment găsiți AICI !

Așa cum am făcut și postarea trecută, vă voi lăsa câteva clipuri filmate live de Mahmur la eveniment. 

Cinci minute

Stă într-o cameră pustie, fără mobilă, fără așternuturi, fără pic de viață în jurul lui. Pereți-s îngălbeniți de așteptarea ei. Casa lui a devenit casa păianjenilor iar ca animal de companie are un gândac ce iese odată la 2-3 zile din cuib pentru a verifica dacă nu cumva stăpânul lui a pățit ceva. Coșul de gunoi îi plânge la picioare să fie dus. E într-o stare de somnolență și parcă n-ar mai ieși din cameră. Stă toată ziua la un laptop și butonează toate site-urile posibile în speranța că, poate găsind un articol interesant îl va face să se documenteze și mai mult și așa va mai trece o zi grea și întunecată peste el.

Lacrimile din ochii lui îmi traduc gândurile lui. Își amintește de mersul ei, de felul cum intra în cameră, de cum râdea la glumele lui, indiferent de cât de puerile și seci erau glumele. De cât de fină îi era pielea, culoarea ochilor, alunițele ei multe.

Are puterea și vorbește cu mine. Își descarcă sufletul în fața mea știind ca eu sunt aici doar pentru el.

Îmi pare rău ce îmi aud urechile, și anume că ceea ce citeam în lacrimile lui, erau fix cuvintele ce le gândeam. Îmi spune că, cel mai important și cel mai dureros pentru el, e că nu își scoate din minte felul în care pronunța acel ”Ce?” atunci când o privea, și nu avea un motiv anume să o privească. Pur și simplu era îndrăgostit de ființa ei, de creierul ei, de trupul ei, de tot ce reprezenta ea. Îmi spune că uneori o privea și când dormea. Zâmbea și îi trecea cu mâna ușor prin părul scurt.

Îmi spune că totul s-a terminat fără să înțeleagă ceva, că tot frumosul are mereu un sfârșit și că sfârșitul lor a venit pe neașteptate. Nu a bătut la ușă, a intrat în casa lor ca un prieten, nu ca un musafir ce sosește dar mai și părăsește casa. Vrea să o vadă pentru cinci minute și știu că acele cinci munte la care se referă el înseamnă eternitate. Văd buzele tremurânde și în timp ce îmi povestește îi mai curge o lacrimă. L-aș strânge în brațe și i-aș promite că îi va fi bine, că poate merită ceva mai bun, însă nu pot sa fac asta știind că pentru el, ea, era perfecțiunea. Era completarea lui. I-am văzut împreună, le stătea minunat... Erau frumoși și se potriveau de minune.

Vibrația sentimentelor lui ma cuprinde, îmi dă și mie o lacrimă și îmi doresc să obțină acele cinci minute, eternitatea cu ea.

Nu mai am puterea sa scriu ...

Unde ne vedem?

Ne vedem sâmbăta asta la Berăria H pentru un concert semnat Robin and the Backstabbers.

Mai multe detalii AICI!

Pe 21 ne vedem la Travka si Luna Amara, aceiasi locatie!

Mai multe detalii despre eveniment AICI !

Și la Alternosfera, Coma, Bass Turbat etc. la Arenele Romane. Mai multe detalii despre eveniment AICI !

Pentru doritori, Changing Skins *Concert Aniversar* in Clubul Taranului.
Mai multe informatii despre eveniment AICI !

Vama de Noiembrie

Vă prezint Vama în toată splendoarea ei. Pustie dar pentru mine această Vamă este cea mai minunată.
Îți recomand să asculți melodia de mai jos în timp ce admiri fotografiile.

 

Ne vedem la vara Acolo.

Ziua dorm, noaptea petrec!

Unii mă știu din Vama Veche (majoritatea), alții din Mangalia, alții din Galați și mai nou și din București. M-am gândit să creez această postare datorită faptului că, eram în prima mea săptămână de București și am auzit o tipă ”random” spunându-i prietenului că: ”Uite-l pe tipul înalt din Vamă care e la toate concertele”. Într-adevăr, merg la mai toate concertele, susțin muzica underground, rockul românesc și muzica bună, drept urmare voi lăsa mai jos câteva filmări realizate de Mahmur.info la evenimentele unde am fost. Pe viitor voi continua să anunț pe unde mă mai găsiți.

See you there and rock rullz!

31.10.2014 @ Colectiv - Shadowbox, Niște Băieți si Coma.

24.10.2014 @ Colectiv - Bass Turbat, ROA, The Bridge Committee, Quba, R.A.C.L.A., Transparent (U.K.)

11.10.2014 @ Arenele Romane - Vița de Vie, Paraziții, Pinholes, Coma, Gojira & Planet-H, K-Gula, Niște Băieți

Început în vamă, sfărșit de bucurești

Încă o postare pentru tine, și doar pentru tine.

Îți amintești de ziua mea? Erai nerăbdătoare să mă vezi. Erai în mașina la colț și nu rezistai tentației. Eram la 200m de tine, erai în culmea fericirii că mă vezi, că mă strângi în brațe și că mă poți iubi, că mă poți simți aproape. Eram totul pentru tine, erai totul pentru mine.

Ai făcut atâtea lucruri pentru a-mi arăta că ții la mine, că sunt important pentru tine, că sunt cineva. În ziua de azi mi-ai arătat că eu sunt zero, nimic, un gol. Întrebarea mea pentru tine e, de ce ai făcut atatea sacrificii să îmi arăți că îți pasă dacă ție nu ți-a păsat? De ce nu vrei să îți amintești de primele chestii făcute împreună, cum ar fi că prima dată când ai ascultat ”Timpuri Noi” a fost în vamă și ți-au plăcut enorm, că prima dată când te-ai simțit în al nouălea cer a fost lângă mine, că prima dată când m-ai văzut că iau un ambalaj de jos și îl arunc la gunoi ai fost uimită, că prima dată când ai ascultat ”Coma - Cânta-mi povestea” a fost lângă mine si etc, etc? Oare din același motiv pentru care eu nu vreau să imi amintesc că pentru prima dată am fost cu tine la munte, că prima dată cand am ascultat melodia de mai sus la răsărit a fost lângă tine, că tot ce am vrut de ziua mea a fost să te am pe tine (măcar) lângă mine??

Totul are un început frumos și de asemenea, totul are și un sfârșit, fie el bun, fie el rău. Ai ales o cale, nu ți-o reproșez, dar eu ți-am spus că voi fi mereu acolo, lângă tine să te sprijin, să te ridic de jos, să fiu ceea ce vrei. De ce nu m-ai lăsat sa fiu eu? De ce nu m-ai lăsat să îți arăt ce pot? De ce? 

Poate cândva vei realiza cât de mult însemni pentru mine și cât de mult am pus suflet în acest început, cât de mult te-am vrut și cât de mult mi-ai plăcut. Sper că nu va fi prea târziu, iar dacă vei realiza asta prea târziu vei regreta, crede-mă, îți vorbesc din experiență.
Hai să termin si cu suferința asta, cu plângerea mea de milă și să terminăm odata pentru totdeauna.

În această încheiere nu vreau decât să îți spun că îmi doresc să iei rezidențiatul cu o notă cât mai mare și să nu uiți că eu am încredere în puterile tale.

Iți doresc toate cele bune, tot ce îți dorești să ți se împlinească și să ne vedem peste... timp cu bine și să îmi povestești despre tine, despre trecutul tău și în același timp despre viitorul tau.

Rămâi cu bine ”micuța mea”!

Începutul a fost în Vamă

Motivul pentru care scriu această postare, ai ghicit, e o ea. Ea, fiind o clientă a barului unde lucrez. Era o zi vineri. Am vrut să îi fac cinste cu o băutură. M-a refuzat cam din topor, ba chiar am crezut la un moment dat că am fost penibil că am îndrăznit să fac așa ceva. Mi-am zis că nu voi mai încerca să o abordez în nici un fel. Toată ziua, pot să spun că m-am holbat la ea. Stătea singură pe plajă, cu spatele la soarele pregătit să ardă tot în calea lui, însă ea părea că îl dresase. Nu îi era cald, nu avea nevoie de cremă de soare, nu avea nevoie de nimic, dar după câteva ore a dispărut.

A doua zi eram liber, o sâmbătă caldă de vară. Am fost în bar să îmi ajut colegii după care m-am trântit cu curul pe o bancă la pirați. Am băut câteva beri după care m-am retras la stuf pentru a mă întâlni cu ceva prieteni din Brăila. Ea era la stuf. Mi-a facut timid cu mâna. Am uitat instant de prietenii din Brăila și norocul meu au fost acele câteva beri de la pirați, căci altfel nu aveam curajul să îi vorbesc. Am povestit toată noaptea. Lumea se uita la răsărit, noi ne pierdeam în cuvinte și-n priviri. Răsăritul era cel mai neinteresant eveniment în acea dimineață. Din noaptea aia, nu s-a mai despărțit de mine și de bar, decât în clipa când a fost nevoită să plece. Mi-a promis că se va întoarce cât de curând, dar nu mă va anunța când.

Zis și făcut! După două săptămâni era înapoi în bar. Am rămas gură-cască la ea. Nu îmi venea să cred că era din nou acolo. Am petrecut un weekend de neuitat însă ea a trebuit să plece, din nou.

Se apropia ziua mea de nastere. Nu am vrut decat să o vad pe ea, să o am lângă mine. Bineînțeles că mi-a spus că nu poate ajunge. La douăsprezece noaptea, ea împreună cu familia au apărut în bar cu un tort ce lumina parcă toată Vama Veche. Barul era plin fiind weekend, pregăteam ceva cocktail. Am lăsat tot, am fugit la ei. I-am îmbrățișat după care am sărutat-o cu foc. A venit dj-ul să îmi aducă aminte că avem de muncă. Eu eram în altă lume, eram în lumea noastră. Ea, eu, împreuna din nou! Nu a fost destul că a venit ea. Au mai apărut si alți oameni din București ce îi cunoscusem, de asemenea,  tot în bar. Au venit tot pentru ziua mea, tot pentru mine. Eram în al nouăsprezecelea cer!

Pe la cinci dimineața au început clienții să dispară. Ne-am apucat de băut! Aniversarea de 26 de ani am facut-o cu oameni pe care îi cunoscusem de foarte puțin timp, dar niste oameni cum rar îți e dat să întâlnești ! Melodia de mai jos a dat drumul la petrecere și Doamne ce dimineață superbă a fost!!

Vă mulțumesc pe această cale pentru tot! Vamă (Alex), Ionuț, Roxana, Bogdan, Loredana, Geanina, Iepuraș, Claudiu si nu în ultimul rând, mamei mele și prietenei mele, Paula!

Mai jos sunt câteva fotografii de la aniversare.