Prima Pagina

Saturday, 29 September 2012

Un trup decedat

De curand s-a apucat de sapat gropi in toate parcurile din oras in cautarea fericirii, disparuta de ceva vreme. Merge pe strada, nimeni nu il vede, nimeni nu ii aude trupul cum ii plange. Drumul se zbate in urma lui si se grabeste sa il ajute in misiunea groaie pe care o are de indeplinit. Il impinge in directia corecta insa trupul lui e de necontrolat. E o cautare in zadar.

Un sunet necunoscut avea sa declanseze un joc periculos in sufletul lui. Un sunet care va avea multe consecinte terifiante, consecinte pe care le astepta. 

De doua dimineti trece printr-o ceata densa, firul ierbii negre este plin de picaturi, iar parcurile incet incet devin parcari, insa expresia de pe fata lui ramane neschimbata. Creierul dicteaza iar el mai face o mica taietura in imensul naturii vii in speranta ca nu mai are mult de sapat. Scoate o brazda si o silueta se intrevede apropiindu-se alene prin ceata deasa. Avea adanc mainile bagate in buzunare, o gluga trasa peste cap incat nu stia daca e un el sau o ea. Cu pasi mici se apropie de el iar o voce calda de femeie il intreaba de ce strica verdele naturii.

Pentru prima data, dupa mult timp ridica privirea din pamantul ud si ii spune: 
"Ai venit. Si tu, ca toti, ca si multi altii pe care i-am vazut atat de rar si pe care nu-i mai vad deloc. Esti o straina careia nu ii pasa daca maine nu voi mai fi aici. Ati ajuns toti, toti sa fiti unul. Nu va diferiti! Nimeni nu mai iese din rand. Sunteti precum oile, vreti tot si nimic de fapt."
O lacrima isi facu aparitia pe obrazul fetei. Il prinde de mana, il strange in brate, iar la ureche ii sopteste: "Eu sunt ceea ce cauti! Sunt eu si eu sunt tu!"

In clipa urmatoare, scapa cazmaua din mana si incet o cuprinde in brate.

"Iti multumesc, insa doar filmele mai au un final frumos! Eu am ramas o umbra pe pamant iar tu ai fost ce am cautat. Insa in curand nu voi mai fi aici."
Ia dat drumul la mana calda, a privit-o pentru inca o secunda in ochi si a plecat.


Dupa o saptamana fata afla de decesul tanarului. Inima i sa oprit!

Saturday, 22 September 2012

Cuplu


Unii te vad numai pe tine, 
Altii ma vad numai pe mine, 
Ne suprapunem atat de perfect
Incat nimeni nu ne poate zari deodata
Si nimeni nu indrazneste sa locuiasca pe muchia
De unde putem fi vazuti amandoi.

Tu vezi numai luna, 
Eu vad numai soarele, 
Tu duci dorul soarelui, 
Eu duc dorul lunii, 
Stam spate in spate, 
Oasele noastre s-au unit de mult, 
Sangele duce zvonuri
De la o inima la alta.

Cum esti?
Daca ridic bratul
Si-l intind mult inapoi, 
Iti descopar clavicula dulce
Si, urcand, degetele iti ating
Sfintele buze, 
Apoi brusc se-ntorc si-mi strivesc
Pana la sange gura.

Cum suntem?
Avem patru brate sa ne aparam, 
Dar eu pot sa lovesc numai dusmanul din fata mea
Si tu numai dusmanul din fata ta, 
Avem patru picioare sa alergam, 
Dar tu poti fugi numai in partea ta
Si eu numai in cealalta parte.
Orice pas este o lupta pe viata si pe moarte. 

Suntem egali?
Vom muri deodata sau unul va purta, 
Inca o vreme, 
Cadavrul celuilalt lipit de el
Si molipsindu-l lent, prea lent, cu moarte?
Sau poate nici nu va muri intreg
Si va purta-n eternitate
Povara dulce-a celuilalt, 
Atrofiata de vecie, 
Cat o cocoasa, 
Cat un neg...

Oh, numai noi cunoastem dorul
De-a ne putea privi in ochi
Si-a intelege astfel totul, 
Dar stam spate in spate, 
Crescuti ca doua crengi
Si daca unul dintre noi s-ar smulge, 
Jertfindu-se pentru o singura privire, 
Ar vedea numai spatele din care s-a smuls
Insangerat, infrigurat, 
Al celuilalt. 
de Ana Blandiana.