"Hotelul celor doua lumi" de Eric‑Emmanuel Schmitt este povestea oamenilor ramasi suspendati intre viata si moarte, moment care le ofera posibilitatea sa reflecteze asupra greselilor lor, sa traiasca la modul concentrat ceea ce au amanat sa faca pe pamant, sa repare greselile sau sa ramana exact cum au fost. Oamenilor intrati in coma li se da posibilitatea sa se "odihneasca" un timp intre cele doua lumi. E un loc pe care unii il percep ca pe un hotel, altii ca pe un spital sau chiar ca pe un azil de nebuni. Aici iti pui intrebari, fara sa te mai preocupe atat de mult raspunsurile. "Ce e moartea? Cel mai rau raspuns la aceasta intrebare e un raspuns", spune astrologul Radjapour, unul dintre personaje.
Aici inveti sa renunti la tine si sa iubesti cu adevarat. "Acolo jos, oamenii nu iubesc, ei doar investesc", e replica altui personaj Laura. Dupa ce au stat un timp la "hotelul dintre cele doua lumi", prin intermediul unui simplu lift, oamenii fie coboara si se intorc la viata, fie urca in lumea de "dincolo". Nu stie nimeni cine alege directia in care o vor lua "vizitatorii" vremelnici ai "hotelului". Scenografa Klara Labancz reuseste sa creeze simplu, dar sugestiv lumea‑hotelul dintre cele doua lumi, grupand pe un plan elementele diafane, transparente, imponderabile si cele consistente, opace, supuse gravitatiei, pe alt plan.
