A sperat ca va fi din nou om, ca va avea din nou sentimente, ca deh - doar se spune ca speranta moare ultima.
A reusit sa il faca sa fie El, dar cu ce pret?
Stand in camera de camin, simte ca se sufoca, chiar daca este in pielea goala, geamul larg deschis, iar un aer rece ii atinge sufletul. In incercarea de a uita ultima discutie si de a trece peste acel sentiment de inima sfarmata, isi asculta muzica preferata. O muzica ce se poate simti inca din baia jegoasa de camin.
Inca nu imi vine sa cred ca Ea a reusit sa il schimbe. Nu vreau sa cred ca a fost posibil asa ceva.
Sunt sigur ca va fi iar intr-o stare jalnica, o stare care acum cativa ani l-a schimbat. O stare care l-a plimbat prin lumi nebanuite. Dar cu toate astea, stiu ca va fugi! Va fugi acolo unde marea il va asculta, il va privi in ochi si il va incuraja. Mereu a fost acolo ca un prieten adevarat. Singura care il asteapta oricat de suparat sau fericit este. Singura care nu il poate distruge.
P.S.
Te astept acasa prieten drag,
A murit si speranta ta!
