Noapte ne'bună!

E miezul nopții. Stă într-un parc, pe o bancă albă, uitată de lume cu o bere în mână. Totul e de-un calm incredibil încât are senzația că a rămas singurul supraviețuitor al planetei. În liniștea demențială a nopții, privește cerul înstelat. Mintea-i plecată în căutarea evadării de la realitate. În timp ce privește stelele vede că are tot ce își dorește. E împlinit și se bucură de viață așa cum trebuia să o facă de acum patru ani.

Zgomotul unei mașini din îndepărtare îl aduce la realitate. Pune capul în pământ și își dorește ca viața lui să fie doar un coșmar urat, din care se va trezi în curând. Un coșmar în care nu are 26 de ani și este fără job. fără măcar un leu în buzunar, pe nimeni lângă el să îl tină în brațe și să îl încurajeze că, într-o zi își va reveni și totul va fi bine. Dar nu e vorba ca cineva să îl poată ridica, ci de faptul că nimeni nu îl mai poate înțelege..

Lipsurile l-au transformat într-un monstru. Nu îi mai pasă de nimic, de nimeni și a ajuns să își vadă doar propriul interes. A ajuns cu sufletul de gheață, așa cum spune o nouă prietenă de-a lui. E o umbră rătăcită care nu-și găsește proprietarul.