Mama l-a văzut și s-a uitat schimbată la față la mine. Știa că nu voi rezista și voi reacționa gestului. I-am spus că nu pot, nu rezist să nu mă duc să nu îi spun ceva.
M-am îndreptat către mașina lui, am luat ambalajul de jos, el s-a uitat la mine mirat, a deschis portiera mașinii și în timp ce i-am bătut obrazul ma întreabă cu zâmbetul pe buze:
- E vreo problema prietene?
Civilizat și cu bun simț cum m-a educat mama, m-am abținut să îi răspund cu același ton și același limbaj. Aș fi pornit o ceartă din care doar eu pierdeam timp și nervi, așa că i-am răspuns:
- Nu e nici o problemă. Acest ambalaj se poate arunca într-un coș de gunoi la fel de ușor. Nu e frumos ce ați făcut. Ar trebui să dați un exemplu, sunteți mai în vârstă. Dacă nu învățăm de la voi, cei bătrâni să fim civilizați, atunci cine ne mai educă?
Am plecat spre mașina mea lăsându-l să se uite după mine dar cu același zâmbet de om crescut în peșteră a închis ușa mașinii și și-a văzut de muzica lui.
Vă întreb pe voi acum. Dacă noi nu suntem ordonați și civilizați, cine să mai fie ?
Vă rog pe această cale, nu aruncați gunoaiele pe stradă, în pădure sau în alte locuri. Sunt coșuri de gunoi peste tot! Fiți vă rog civilizați și respectați natura și ceea ce este in jurul vostru. Așa vom reuși să schimbăm țara și educația generațiilor viitoare. Tu poți fi schimbarea. Nu aștepta să vină cineva să te tragă de mânecă! Implică-te!
