Am crezut ca, intr-o zi, vei lovi in usa mea si am sa ies sa te imbratisez. As fi vrut sa-ti revad chipul alb. Mi-ai promis ca ne vom revedea curand, iar acum, cand, in sfarsit, as fi putut sa te revad, m-ai lasat sa ratacesc, descult, printre faruri de maşini. Oamenii nu mai au timp sa mai fie viteji, sa iubeasca, sa se indragosteasca, ba chiar unii dintre ei spun mereu ca viata e o lupta, dar foarte rar aud pe cineva care sa fie sigur ca a castigat sau a pierdut. Am vrut sa invat ce e onoarea, dar mereu se gaseste cate unul care spune ca esti un prost daca ai onoare!
Ai plecat si nu m-ai lamurit...
In fiecare seara, ajung in acelasi loc. Un camin cu o camera mica, iar eu stiu sigur ca tu ai considerat acea camera mica drept castelul meu. Dar pana la urma toti oamenii fac aceleasi lucruri. Cei care sunt singuri, intra in camera, arunca niste chei pe masa si se duc la frigider, scot o sticla de acolo si beau din ea si se uita in gol. Apoi se trezesc ca dintr-un vis si se aseaza pe un pat si dau drumul la calculator. Mii de oameni fac aceleasi lucruri, in acelasi timp, seara de seara, in aceleasi camere mici.
Am fi putut fi singuri...
Ti-as fi promis ca nu vor fi doua nopti in care sa dormi in acelasi loc, ca o sa zburam peste munti, calare pe cai albi si vom calatori in acelasi timp cu stelele, si unde vom vedea o luminita cat de mica, acolo vom cobora si vom innopta. M-am gandit ca s-ar putea sa nu pot zbura, dar eram sigur ca vom calatori, dar luminite sunt peste tot. Asta ma doare. Nici macar nu ar fi trebuit sa le cautam. Daca ai fi spus ca trebuie sa facem ocolul pamantului si sa raspandim Binele in lume, asta faceam, dar nu mi-ai explicat ce inseamnă Binele! Nu ai apucat! Tu stii cat se cearta oamenii pe chestia asta cu Binele?
Ma enervezi, pentru ca esti iresponsabila, m-ai lasat cu ochii in soare! Vreau sa fac tot ce faceam inainte, sa traiesc cum traiam eu, si sa ii invat si pe altii.
Prietenii mei trebuiau sa ma ajute, nu? Dar stai, eu trebuia sa stiu sa ii gasesc si sa stiu sa ii aleg, nu?
Ei bine, afla ca sunt singur. Si tu nu esti aici! Ar fi trebuit sa fii aici, sa ma inveti sa lupt. Sa imi vorbesti despre onoare si prietenie. Sa imi povestesti despre sacrificiu! Ar fi trebuit sa ramai aici, ca sa ma poti apara, pentru ca eu nu o pot face singur, pentru ca nu m-ai invatat. Ai fi putut macar sa imi spui cum ai facut sa nu ma iubesti! Macar atat. Cum ai reusit sa fii indiferenta si rece.
Te urasc, te urasc in numele tuturor din lume. Ai plecat, si ai luat cu tine si Binele si Raul!
