One moment ...

Asculta: Metallica - The Day That Never Comes [By CiPr1onE]


In sfarsit am terminat sesiunea de restante si in drum spre casa, ca de obicei, trec prin orasul ingerilor, Braila. Un oras plin de amintiri si momente frumoase. Mergand pe Bulevardul Dorobanti am inceput sa zambesc, din senin. Daca se uita cineva la mine [mosul din stanga mea cu respiratie de dinozaur sigur m-a vazut] ma considera nebun, insa nimeni nu stia ce amintire mi-a lovit creierul! Acum sa iti dezvaluiesc de ce zambeam nu ?
Asa cum ziceam vreo doua randuri mai sus Braila e un oras plin de amintiri. Mi-am adus aminte de o plecare spre casa cu o prietena de-a mea. Plecarea era programata insa ora nu! L-am rugat pe tatal fetei sa ne duca pana la autogara. In 5 minute eram in masina. In alte 2 minute eram pe acelasi bulevard pe care am trecut si acum. Pe sensul opus de mers vad microbuzul de Constanta. Il atentionez pe acel domn si .. doar de atat a fost nevoie ca brusc m-am trezit intr-o urmarire ca-n filme, cu intoarceri bruste si depasiri nebune!
In 10 minute cred ca a incalcat toate regulile posibile cat si imposibile de circulatie! :)
Intr-un final ajungem in dreptul microbuzului, incep claxoanele.


Geamul soferului de microbuz este lasat iar soferul nostru [sa zic asa] striga: "Am si eu 2 persoane pentru Constanta! Opreste sa le iei!" Crezand ca e o farsa soferul microbuzului isi continua drumul. Norocul nostru a fost ca a oprit la o benzinarie la iesirea din oras, si atunci am fugit repede la microbuz! Sa vezi acum culmea culmilor! Fix doua locuri mai erau libere.
In drum spre Constanta soferul ne spune: "Cine isi imagina ca e posibil si asa ceva? Cand a zis domnul ca are doua persoane pentru Constanta, eu am vazut doar soferul si pe tine [cu referire la mine]". Acum stau si ma gandesc, daca as fi sofer si-ar veni o masina dupa mine claxonand si urmarindu-ma prin trafic daca as opri. Mai mult ca sigur .. NU! :)

P.S. Acest post a fost scris in microbuz!