Hotelul celor doua lumi

"Hotelul celor doua lumi" de Eric‑Emmanuel Schmitt este povestea oamenilor ramasi suspendati intre viata si moarte, moment care le ofera posibilitatea sa reflecteze asupra greselilor lor, sa traiasca la modul concentrat ceea ce au amanat sa faca pe pamant, sa repare greselile sau sa ramana exact cum au fost. Oamenilor intrati in coma li se da posibilitatea sa se "odihneasca" un timp intre cele doua lumi. E un loc pe care unii il percep ca pe un hotel, altii ca pe un spital sau chiar ca pe un azil de nebuni. Aici iti pui intrebari, fara sa te mai preocupe atat de mult raspunsurile. "Ce e moartea? Cel mai rau raspuns la aceasta intrebare e un raspuns", spune astrologul Radjapour, unul dintre personaje. 

Aici inveti sa renunti la tine si sa iubesti cu adevarat. "Acolo jos, oamenii nu iubesc, ei doar investesc", e replica altui personaj Laura. Dupa ce au stat un timp la "hotelul dintre cele doua lumi", prin intermediul unui simplu lift, oamenii fie coboara si se intorc la viata, fie urca in lumea de "dincolo". Nu stie nimeni cine alege directia in care o vor lua "vizitatorii" vremelnici ai "hotelului". Scenografa Klara Labancz reuseste sa creeze simplu, dar sugestiv lumea‑hotelul dintre cele doua lumi, grupand pe un plan elementele diafane, transparente, imponderabile si cele consistente, opace, supuse gravitatiei, pe alt plan.

Catre Eden

Am crezut ca, intr-o zi, vei lovi in usa mea si am sa ies sa te imbratisez. As fi vrut sa-ti revad chipul alb. Mi-ai promis ca ne vom revedea curand, iar acum, cand, in sfarsit, as fi putut sa te revad, m-ai lasat sa ratacesc, descult, printre faruri de maşini. Oamenii nu mai au timp sa mai fie viteji, sa iubeasca, sa se indragosteasca, ba chiar unii dintre ei spun mereu ca viata e o lupta, dar foarte rar aud pe cineva care sa fie sigur ca a castigat sau a pierdut. Am vrut sa invat ce e onoarea, dar mereu se gaseste cate unul care spune ca esti un prost daca ai onoare!

Ai plecat si nu m-ai lamurit...

In fiecare seara, ajung in acelasi loc. Un camin cu o camera mica, iar eu stiu sigur ca tu ai considerat acea camera mica drept castelul meu. Dar pana la urma toti oamenii fac aceleasi lucruri. Cei care sunt singuri, intra in camera, arunca niste chei pe masa si se duc la frigider, scot o sticla de acolo si beau din ea si se uita in gol. Apoi se trezesc ca dintr-un vis si se aseaza pe un pat si dau drumul la calculator. Mii de oameni fac aceleasi lucruri, in acelasi timp, seara de seara, in aceleasi camere mici. 

Am fi putut fi singuri...

Ti-as fi promis ca nu vor fi doua nopti in care sa dormi in acelasi loc, ca o sa zburam peste munti, calare pe cai albi si vom calatori in acelasi timp cu stelele, si unde vom vedea o luminita cat de mica, acolo vom cobora si vom innopta. M-am gandit ca s-ar putea sa nu pot zbura, dar eram sigur ca vom calatori, dar luminite sunt peste tot. Asta ma doare. Nici macar nu ar fi trebuit sa le cautam. Daca ai fi spus ca trebuie sa facem ocolul pamantului si sa raspandim Binele in lume, asta faceam, dar nu mi-ai explicat ce inseamnă Binele! Nu ai apucat! Tu stii cat se cearta oamenii pe chestia asta cu Binele? 

Ma enervezi, pentru ca esti iresponsabila, m-ai lasat cu ochii in soare! Vreau sa fac tot ce faceam inainte, sa traiesc cum traiam eu, si sa ii invat si pe altii. 

Prietenii mei trebuiau sa ma ajute, nu? Dar stai, eu trebuia sa stiu sa ii gasesc si sa stiu sa ii aleg, nu? 

Ei bine, afla ca sunt singur. Si tu nu esti aici! Ar fi trebuit sa fii aici, sa ma inveti sa lupt. Sa imi vorbesti despre onoare si prietenie. Sa imi povestesti despre sacrificiu! Ar fi trebuit sa ramai aici, ca sa ma poti apara, pentru ca eu nu o pot face singur, pentru ca nu m-ai invatat. Ai fi putut macar sa imi spui cum ai facut sa nu ma iubesti! Macar atat. Cum ai reusit sa fii indiferenta si rece. 

Te urasc, te urasc in numele tuturor din lume. Ai plecat, si ai luat cu tine si Binele si Raul!

Hai acasa

A sperat ca va fi din nou om, ca va avea din nou sentimente, ca deh - doar se spune ca speranta moare ultima.

A reusit sa il faca sa fie El, dar cu ce pret?

Stand in camera de camin, simte ca se sufoca, chiar daca este in pielea goala, geamul larg deschis, iar un aer rece ii atinge sufletul. In incercarea de a uita ultima discutie si de a trece peste acel sentiment de inima sfarmata, isi asculta muzica preferata. O muzica ce se poate simti inca din baia jegoasa de camin.

Inca nu imi vine sa cred ca Ea a reusit sa il schimbe. Nu vreau sa cred ca a fost posibil asa ceva.

Sunt sigur ca va fi iar intr-o stare jalnica, o stare care acum cativa ani l-a schimbat. O stare care l-a plimbat prin lumi nebanuite. Dar cu toate astea, stiu ca va fugi! Va fugi acolo unde marea  il va asculta, il va privi in ochi si il va incuraja. Mereu a fost acolo ca un prieten adevarat. Singura care il asteapta oricat de suparat sau fericit este. Singura care nu il poate distruge.

P.S. 

Te astept acasa prieten drag,

A murit si speranta ta!