Belzebut

Trăiește perfecțiunea clipei, atemporal. Întoarce spatele întregii lumi iar dorința de a-i aparține s-a sfârșit tragic. Se abandonez unei stări de veghe în lanul cu iluzii. Cine sunt oamenii să-i bage în seamă?

Uneori crede că universul e o debara întunecoasă în care diavolul a fost închis de mic. Acolo l-a întâlnit prima oară. Fiecare cu debaraua lui și-a zis, într-a lui e liniște și întuneric, într-a ei se pun la cale războaie. Câtă nebunie ...

Iese afară doar ca să își coasă sufletul într-o oglindă, dar n-a mai ieșit de mult. Oglinzile lui zac în praf iar în spatele lor e cald și bine. Un abur blând iese din imaginile acoperite de timp ca dintr-un mușchi jilav într-o zi de primăvară.

Deznodamant

Voi boteza personajele cu două litere oarecare, spre exemplu ea cu A, iar el cu L, iar deznodământul se prezintă cam asa: 

A a început să îl urască după ce L a dezamăgit-o, i-a călcat cuvântul în picioare și nu a gândit mai departe, a avut o clipa de ... să îi spunem, nebunie. L, a încercat să îi demonstreze că îi pare rău pentru ce făcuse, a încercat să îi arate că o iubește, că o vrea. Cuvintele și faptele lui nu mai aveau nici o valoare pentru ea. S-a răcit și mai mult față de el și el a simțit asta. 

De câteva zile nu îl mai cauta, nu îi mai dădea nici un semn, nici măcar tradiționalul mesaj de "noapte bună". A început să îi închidă telefonul în nas în mijlocul convorbirii dacă ceva nu îi convenea, să nu mai aibă respect față de el. 

E normal să întrebi dacă se întâmplă ceva când simți această distanță, nu? Să întrebi dacă ... a apărut altcineva în viața ei. Răspunsuri reci și arogante îl loveau în fiecare întrebare.

Într-un final nu a mai rezistat și i-a spus că începând de astăzi el pentru ea nu mai există, a murit. Dacă vreodată i se va face dor de el, să meargă la cimitir să îi aprindă o lumânare. Nu mai poate lupta cu nepăsarea ei. Îi este mult prea frig lângă ea. 

Nu o va mai aștepta.  În ea a rămas doar ura față de el și un drum închis pentru ei.

The hell i'm in