Prima Pagina

Tuesday, 29 October 2013

Ultimul drum.


Dupa ce ca are atatea belele in viata, ce-l tin numai in groapa, astazi groapa s-a mai adancit putin. Bunica lui, din partea mamei sale, s-a stins! Vestea a primit-o de la mama lui, iar la auzirea nenorocirii a ramas incremenit, pielea-i de gaina se facu'. Cazut pe ganduri o asculta cum plange in telefon si dupa cateva secunde bune, incepe sa-si incurajeze mama. 

Totul s-a dus, a ramas cu o singura bunica, insa si ea destul de in varsta si de bolnava. Ii promisese ca va fi invitata lui de onoare la nunta si ca vrea sa ii joace nevasta. Nu a mai apucat! 
Isi aminteste cu drag un Craciun petrecut cu ea. Clipe de neuitat vara, petrecute acolo. 
Acum, sta in fata unui laptop, soarbe dintr-o doza de bere ascultand Cargo - Mama si se gandeste la tot ce e mai rau.. 

Un drum pana la Suceava, cu bani imprumutati pentru a-si conduce, inca o persoana draga pe ultimul drum. Sora'i plange si ea fara oprire, cine ii va mai spune Floredana, chiar daca pe ea o cheama Loredana. La cine vor mai merge ei la Suceava? 

Pot sa va spun ca din clipa asta inima lui nu a mai bate, s-a pietrificat! Nu mai vrea decat sa fie alaturi de familie cat ii mai are aproape. Si pana la urma, ce este un om pe pamant? Certuri, suparari, despartiti, amagiri etc. Toate pentru ce, cand e viata asa de scurta? De azi va trai clipa si orice ocazie se va ivi o va fructifica! Nu are de gand sa mai dea cu piciorul! Nu mai are de gand sa traiasca in minciuna! De astazi este un nou EL.

Maria plange ... mereu verde!

Ce-a fost in capul tau cand ai scris asta Octavian?
O zi si-o noapte, ploape de plumb, agit ca gene, plapuma scut, desculta, desene, despica perdele! Soare cu dinti, oras cu colti si colturi, alene cu lenea-n ligamante si cornee, crapa perdele. Aer metalic, vant timid, agita gandul ei cumplint, ca tot ce vede cu ochii cacealma, e doar iluzie si aluzie ca lumea a murit si naste alta... 

Maria plange la balcon si patru morti in dormitor ii zac artistic pe covor. Maria plange si nimeni nu-i aduce o batista curata sau un paracetamol. Maria plange si aia zici ca dorm... 

Merge-n bucatarie tarand plapuma ca o bucata grea de carne, pune apa la fiert, face cafea, ochii plini de sare. Deschide frigiderul, doldora de sticle goale, borcane, pastile si supozitoare, nici urma de mancare. Stomacul priveste in gol, "cafea si portocale, un mic dejun de campion", zice Maria cautand o cana. "Nimic nu se compara cu o tigare si o cafea pe burta goala" si nu gasea o ceasca-n toata casa, asa ca lua o halba, turna cafeaua calda si o porni spre cada. 

Pasi de felina, zice "am nevoie de un dus rece" si mai sorbea din cofeina. Apa curata, baia mica si Maria se dezbraca intr-o clipa. E arma alba, ochi de ambra in oglinda ei murdara. Gura calma, musca buze, fruntea-n pama, parca-si cere scuze. Calca-n bataia dusului, geamul deshis, orasu-ntins, culoarea tusului, suvite ude, frisoane, batai in tample ca pansoane cu flutri in stomac topiti si inima in dinti. Maria ma intreaba iar, "ce-a fost in capul tau cand ai scris asta Octavian?" 4 ani, 4 morti, si o gramada de hoti.

Eu te-am uitat pe drumuri, fire rosii ca macii, cand mi-am pierdut puterea de a te vedea cu altii. Te simt si azi pierduta de mana cu toti ratatii, goala pe la balcoane, boala, urdori, dor si sare, ca daca-i bine tre sa doara  Si daca doare dai mai tare, nu? Inca mai fac gesturi simple, stii? Dau cu paru' si cert, cand bate vantul-ncet, ii pun geaca pe umeri si o privesc neglijent. Aprind tigare din tigare, si vorbesc despre tot! Si simt cum timpul se pierde, sti ca si timpul mai pierde? Si simt ca totu-i la loc, mai ingrop un domn, mai ingrop un vagabont! Si mai aprind o tigare si ma trezesc oboist. Parca n-am gust, n-am foame! Imbrac femei cu patu-n care ele devin nimic si scriu prost ca un Procust de fiecare, o mie de povesti despre ratare si tu esti ultima incercare.

Asta-i sinceritatea care a strigat lupul, haita mea de ganduri lihnite ce musca vantul! Viata-i frumoasa fara tine si cu asta basta, spune-mi tu femei care se bucura cand aud asta. O tu, fata cuminte cu mii de fete frumoase. Doar tu ma tii minte, doar tu-mi ziceai "minte", doar tu plangeai mii de lacrimi. Sfidai arta ca plangeai ca nimeni alta, te operai ca nimeni alta si spuneai ca nimeni alta doar nimicuri. Mie dor de tine, si tu-mi spui ca n-am de cine? "N-ai de cine!" 

Casa ta avea mirosul ei de lume complicata, dusuri reci si dusumeaua calda si ma plimbam ca o pisica pe burlane, marunt, debusolat, cu somnul slab si o tigara-n coltul gurii si ma gandeam cum pleaca unii si nu privesc in urmaTi-am gustat varul pielii, mi-am sarutat lumea pe gura, te-am pus in ochii mei si te-am tinut de mana, nemarginitele carari, calai ce duc la tine. Patetic ca o poezie scrisa-n tren, te-am dezvelit si ti-am soptit spre sanii goi, Marie, asta e ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi.

Tu erai natiunea mea, sa nu te minti! Am auzit ca umblii cu barbati casatoriti.

Azi, sti ce face somnul tau? Scuipa pastile, umple burtile cu monstri, toberoanele cu fosti, si nu-ti pare rau de tine. Fiare fine, curbe line, m**e iunie, carne vie, cine stie? Unde te-ai pierdut Maria ?
4 ani, 4 morti si o gramada de hoti.