Vama de Martie [2013]

Pentru tine, poze din Vama Veche. Anul trecut, vremea noastra era mai frumoasa.

P.S. Sa nu crezi nimic 

Mormant

Lasandu-ma pe spate pe banca de lemn, dintr-un artar inalt venea cantecul unei cucuvea. Exista vreo pasare care sa se armonizeze mai bine cu sentimentul mortii?

Privind casele patrat din chirpici din fata mea, inconjurat de morminte acoperite de nea, zaresc pe o cruce scris cu un aur ce incepea sa se scorojeasca "Mai presus de orice sta iubirea".

Ma ridic tremurand de pe banca si ma intrept catre acel mormant. "Liviu Ciprian P., N. 30.08.1988 - D 21.12.2012" - am incremenit. Nu-mi venea sa cred ochilor, iar intrebarile au inceput sa imi curga prin cap precum Dunarea spre Marea Neagra.

Cum este posibil? Acelasi nume? Aceiasi data de nastere ca a mea? Oare am murit?

Mormantul era bine intretinut.O coroana de trandafiri ale carui flori erau de-un rosu intunecat, parca pazeau blocul de marmura alba, pe care erau gravate acele litere. La un moment dat, se aud pasi in neaua proaspat cazuta. O femeie in negru, cu ochelari si un par cret, carunt, cam la vreo patruzeci de ani, cu un baietel de mana m-i se alatura.

- Buna ziua!Ma mai tii minte?

Zambindu-i nesigur, ma gandeam cine poate fi.

- A trecut mult timp. Inteleg ca nu ma mai recunosti, ma cheama ...

Si alarma telefonului a sunat nemiloasa. Am sarit repede din pat, m-am uitat pe geam, totul de un alb imaculat, ningea. M-am spalat pe ochi si mi-am spus: "A fost doar un vis!". 

Asculta: Rev Theory - Dead In A Grave

Doar un om.

Un om sta infipt in asfalt ca un os de peste, scuipat de un dumnezeu cainilor flamanzi de pe pamant. Nimeni nu stie de ce nu clipeste, nu injura, nu da picioare in fundul trecatorilor, nu intinde mana, nu mananca seminte.

Sta!

Unii cred ca e cabina telefonica. Prin el iau legatura cu tarfele lor, cu amantii. Cauta jumatati la numere inexistente, ei fiind doar un sfert. Si gasesc bucati de viata amestecate in priviri, nu neaparat dragoste. Altii, isi incearca toate cheile de la apartament si-si descopera sotiile, mancandu-le din singuratate. Unii, ii bat o scandura perpendicular pe piept si asteapta moartea la picioarele lui. Cateodata, mai trece cate un copil langa o mama singuratica. Nu cumva asta e tata, intreaba el. Inchide ochii, striga ma-sa. Tu nu ai voie sa vezi asa ceva. Altii, ii culeg fructele, fac compoturi si dulceturi. Cine stie cand mai gasesti unul caruia ii scoti ochii, si cu toate astea, el continua sa te priveasca.

Sta!

Saptamanal, pe la el trece un inspector de la primarie, ii cere autorizatia de construire si-l ameninta cu demolarea. Nu zice nimic, e doar un om infipt in asfalt, ca un semn de intrebare la marginea orasului.