Ce este dragostea III ?

Cea mai dificila intrebare de la crearea omului. Toti am avut relatii, ne-am simtit atrasi de cineva, am avut acel sentiment de fluturi in stomac, si cu toate astea nimeni nu poate da o definitie concreta acestui sentiment. Probabil este precum norocul. Trebuie sa mergi pe toate caile posibile pentru a o gasi. Nu conteaza cum o definesti sau cum o simti, dragostea este cel mai puternic sentiment. 

Ea te face sa fii rabdator, amabil, bun, sa renunti la orgolii ... E cea mai puternica arma, insa ea poate functiona in folosul sau impotriva ta. Poate fi si incomoda, probabil inadecvata, periculoasa. Poate sa te puna sa faci lucruri pe care nu le-ai face nici intr-un vis.

De unde porneste dragostea? 

Presupun ca inima stie sa faca mai multe pe care pur si simplu noi nu le stim.

Cum te vindeci de dragoste?
Iti omori amaraciunea in alcool, iti pui lacate peste propriul trup, incerci cu masti sperand ca lumea nu isi va da seama? Degeaba! Probabil timpul poate vindeca acest sentiment, insa adevarata dragoste nu se vindeca niciodata.

Ce este dragostea?

Ce este dragostea II ?

Pizza "Verde la Peste"

Mai nou m-am apucat de gatit pentru prima data in 24 de ani.Azi am venit cu initiativa si m-am apucat de facut pizza. Ca tot e dezlegare la peste m-am gandit sa o fac speciala pentru aceasta zi punandu-i ton de peste in loc de alte mezeluri. Numele are un moment funny in amintirile mele. L-a capatat intr-o convorbire amuzanta cu iubita mea, deoarece aveam un lapsus si nu imi venea in cap "Dezlegare la peste", i-am spus "Ziua in care este verde la peste". :) 

Drept urmare am postat opera mea de arta.

Ingredientele au fost: 

• Rosii
• Castraveti
• Ardei gras
• Ciuperci
• Sos de rosii 
• Cascaval de post
• Masline
• Ton de peste

Tin sa precizez ca merge si ceapa si usturoi.

A fost delicioasa!

Ce fericiti am fi-mpreuna

Noi nu ne-am spus-o dar, vezi bine

Ca ne iubim si ochii tai

De mult asteapta de la mine

Sa spun cuvantul greu dintai.

Cand ne-ntalnim, e-o fericire,

Ce-am fost dorit-o amandoi;

Nu-i limba-n stare sa insire

Din ochi cate ne spunem noi!

Se sorb, adanci si insetate,

A noastre lacome priviri,

Acelasi gand si dor ne-abate,

Aceleasi tainice porniri.

S-atata ti-i de inteleasa

Cersirea ochilor mei tristi,

Ca te rosesti, ca o mireasa,

Clipesti, nervos buzele-ti misti…

Si dulce-mi cati o dezmierdare,

Pe-ascuns un zambet imi trimeti:

In noi, intunecat, tresare

Misterul vesnicei vieti.

O, ne-ntelegem de minune,

Cu cat ne intalnim mai des,

Si, totusi ne sfiim a spune

Ce fiecare-am inteles.

De ramanem singuri vrodata,

Stam muti, cu ochii in pamant.

Tu parc-astepti infiorata,

Eu in desert mintea-mi framant…

De ce nu vrei? … Mai lesne-ti vine

Sa-mi faci tu cale la-nceput:

Apropie-te bland de mine

Si-ntinde-mi mana s-o sarut.

Din vraja dulcilor ispite

Nemaicatand sa te abati,

Ne-om pomeni, pe negandite,

Ca de cand lumea-mbratisati.

La ce vrei sa se risipeasca

Atatea visuri in zadar?

La ce comoara ta fireasca

Sa ti-o ingropi, ca un avar?…

Acum ti-i inima fierbinte,

Frumoasa esti, iubita esti …

Ce mai astepti, asa cuminte,

Si-n taina singura tanjesti?

Nu simti cum prinde sa te-mbete

Taria-nfrantelor dorinti?

Nu vezi cum arzi de sfanta sete

A sarutarilor fierbinti?…

Indemnul tineretii tale

Asculta-l – cat e de-ntelept!

Cu-atata dor iti cat in cale!

E-atata timp de cand te-astept!…

Ce fericiti am fi-mpreuna! …

Ne-am alinta, ca doi copii.

Acu ni-i vremea, numai buna,

De dezmierdari, de nebunii! …

O, vino, fa ce vrei din mine,

Stapana vietii mele fii,

Rentoarce-mi vremile senine,

Comoara de copilarii!

de Alexandru Vlahuta