Prima Pagina

Sunday, 7 October 2012

Vama de Weekend

Acest post este un pamflet si trebuie considerat ca atare!
Poze realizate de A. Nichita.

Se spune ca cine se trezeste de dimineata departe ajunge, asa ca am incercat si eu...


Dupa ce am fost si am scos banii din banca (aia multii pe care nu-i am) ...



Am ajuns pe faleza din Mangalia, insa era frig si ceata ...


am dat de courage the cowardly dog. Ce-i drept ne-am cam speriat reciproc ... 


Intr-un final am ajuns in Vama  ...  


5 minute de tacere si suspine si ... 


apar baietii veseli .. :) 


Mai departe totul a fost cancan.

Thursday, 4 October 2012

Zece


Ma numesc Ciprian, unii ma stiu de Micutu' insa cel mai important e K ma stii.
Scriu ce gandesc eu, ce simt eu si ceea ce vad eu!
1. Eu nu pot sa fac un fluture sa zboare si nici nu pot sa fac un soare mai frumos atunci cand iti rasare.
2. Cerul de deasupra ta, e albastru insa eu nu il pot face mai albastru decat il vezi tu.
3. Eu am gresit, nu o data, nu de doua ori, insa eu nu pot sa schimb o intamplare, nu sunt sfant.
4. Nu vars o lacrima, daca nu ma doare si nici nu zambesc daca nu imi spui o gluma tare.
5. Eu nu ma schimb, chiar daca vremea noastra-i schimbatoare.
6. Eu sunt eu si asa voi fi mereu!


Prin viata trecem toti, insa cu cateva schimbari si cu multe intrebari, asa ca nu cauta raspunsuri pana mori, doar nu treci prin viata de doua ori!



Spune-mi, unde vrei sa mergem?
Cat mai departe de aici? 

7. Eu nu sunt Dumnezeu, nu pot sa schimb lumea, insa banii invart lumea.
8. Crede-ma, eu n-am vrut sa fie asa. Am vrut sa fie bine dar bine vine rau si tot incerc sa fie bine mereu.
9. Eu cred in cerul de deasupra, eu cred in dragoste, cred si in altceva numai sa nu cred barfa, ba chiar uneori chiar cred ca pot sterge chiar totul cu carpa.

10. Tot eu iti spun sa iti aduni toate ambitiile, uneste-le, iubeste-ti visele, indeplineste-le dar in viata asta, ca nu vei mai prinde alta. 
Viata e ca ata, s-a rupt si ... GATA!!

Tuesday, 2 October 2012

Ce bine ca esti


E o intamplare a fiintei mele
si atunci fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decat mine, decat oasele mele,
pe care mi le scrasnesti intr-o imbratisare 
mereu dureroasa, minunata mereu.

Sa stam de vorba, sa vorbim, sa spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece in delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-ma, fericire, in sus, si izbeste-mi
tampla de stele, pana cand
lumea mea prelunga si in nesfarsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curand.

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cantece diferite, lovindu-se amestecandu-se,
doua culori ce nu s-au vazut niciodata,
una foarte de jos, intoarsa spre pamant,
una foarte de sus, aproape rupta
in infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntamplarii ca sunt.

de Nichita Stanescu