E noapte, e tarziu iar somnul nu ma cuprinde in aripile lui dornice sa ma duca in lumea viselor, asa ca voi scrie despre acel ceva ce il simti cand esti parasit.
Stiu ca si tu, la fel ca si mine, dupa o despartire de multe ori ai auzit din partea apropiatilor "Stiu ce simti!", dar oare chiar au stiut ei ce am simtit? Au stiut ei cum e sa te simti minuscul intr-o lume gigantica? Au stiut ei cum e sa te doara in locuri in care nu credeam ca exista in mine?
Nu a contat cum m-am imbracat, cum m-am tuns, cum aratam sau de cate ori am fost la sala, sau cate sticle de bere am baut impreuna cu prietenii mei, tot m-am pus in pat incercand sa adorm analizand fiecare amanunt, intrebandu-ma cu ce sau cum am gresit. Sau poate ca am inteles totul gresit. Cum naiba de in acea clipa am crezut ca am putut fi atat de fericit.
Si uneori ma pacalesc singur, ca intr-o buna zi va vedea acea lumina la care visez si va bate in usa mea. Si dupa toate astea, oricat ar dura, ma duc in locuri noi si cunosc oameni care ma fac sa ma simt important. Bucatelele mele de suflet se vor aduna si toata confuzia aceea, zilele, saptamanile, lunile chiar anii irositi din viata mea, vor incepe sa dispara.
La naiba cu asta! Ma duc sa imi iau o bere si ma pun sa ascult muzica. In schimb tie, cititorule, iti urez noapte buna!