Vreau sa dorm

E noapte, e tarziu iar somnul nu ma cuprinde in aripile lui dornice sa ma duca in lumea viselor, asa ca voi scrie despre acel ceva ce il simti cand esti parasit.

Stiu ca si tu, la fel ca si mine, dupa o despartire de multe ori ai auzit din partea apropiatilor "Stiu ce simti!", dar oare chiar au stiut ei ce am simtit? Au stiut ei cum e sa te simti minuscul intr-o lume gigantica? Au stiut ei cum e sa te doara in locuri in care nu credeam ca exista in mine?

Nu a contat cum m-am imbracat, cum m-am tuns, cum aratam sau de cate ori am fost la sala, sau cate sticle de bere am baut impreuna cu prietenii mei, tot m-am pus in pat incercand sa adorm analizand fiecare amanunt, intrebandu-ma cu ce sau cum am  gresit. Sau poate ca am inteles totul gresit. Cum naiba de in acea clipa am crezut ca am putut fi atat de fericit.

Si uneori ma pacalesc singur, ca intr-o buna zi va vedea acea lumina la care visez si va bate in usa mea.  Si dupa toate astea, oricat ar dura, ma duc in locuri noi si cunosc oameni care ma fac sa ma simt important. Bucatelele mele de suflet se vor aduna si toata confuzia aceea, zilele, saptamanile, lunile chiar anii irositi din viata mea, vor incepe sa dispara.

La naiba cu asta! Ma duc sa imi iau o bere si ma pun sa ascult muzica. In schimb tie, cititorule, iti urez noapte buna!

Noi vs Voi

Copilaria noastra vs Copilaria voastra

Nascuti la inceputul anilor '90 vedem acum in anul 2011 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani. 

Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data. Suntem ultima generatie care a jucat "Ascunselea", "Castel", "Ratele si vanatorii", "Tara, tara! Vrem ostasi", "Prinsea","Sticluta cu otrava", "Pac Pac", "Hotii si vardistii", ultimii care au strigat "Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu CD-uri. Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca. 

Noi am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere. La gradinita am invatat poezii in romana, nu in engleza. Am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari. Am sorbit din ochi "Pasiuni",mai ales "Sunset", chiar si Dallas. Cine zice ca nu s-a uitat ori minte, ori nu avea inca televizor. Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi guma Turbo, sau pustile alea absolut superbe cu apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala. 

Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam! Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Led Zeppelin, Jimi Hendrix, Abba si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Am citit "Licurici", "Pif", Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri "de la TEC " fara sa ne fie teama ca "au prea multe E-uri", iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi. 

Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul. Noi nu ne dadeam beep-uri, ne fluieram sa iesim afara. Noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului. Nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf. Abia asteptam la chefuri sa jucam "Fantanita", sau "Flori, fete sau baieti", sau "Adevar sau Provocare", sau orice ne dadea un pretext sa "pupam pe gura" pe cine "iubeam". Noi suntem cei care inca au mai "cerut prietenia", care inca roseam la cuvantul "sex", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care
am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea. 

Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca,genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam. Parintii nostri nu au "child proof the house", ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie. Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula. Noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea "Feriti-va de magarus" sau "Abracadabra". Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de "first-timers". Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al meu. Regret ce se intampla cu noile generatii!!

Imi amintesc

Imi amintesc de inceputul meu de drum, de o calatorie lunga de aproape 24 de ore intr-un tren foarte aglomerat. Imi amintesc de un oras numit Braila. Imi amintesc de noptile pierdute in parcurile lui, de locurile minunate pe care doar un strain le poate descoperi. Imi amintesc de facultate si de o iarna foarte bogata-n omat. Imi amintesc de Bucuresti si de plimbarile cu metroul pana seara tarziu. Imi amintesc de un 1 mai in Vama si un drum pana la Iasi. Imi amintesc de un grup de prieteni si de Erasmus. Imi amintesc de Galati si de renumitul Club 13. Imi amintesc de o femeie aroganta cu un chip divin. Imi amintesc de o vara fierbinte in care lucram in Vama.

Stau pe nisipul umed ascultand valurile si trec toate astea in agenda. Acum, imi amintesc de toate insa pe viitor poate voi avea nevoie sa recitesc acest post.